Blog by ADArt

In mod normal oamenilor le e frica de schimbare si prefera ca lucrurile sa ramana asa cum sunt, sa nu se agite apele. Depun eforturi serioase si stramba din nas cat pot din lipsa de curaj. Schimbarea e riscanta.

Totusi schimbarea e buna. Schimbarea iti da sansa sa fii mai bun decat ai fost, sa faci lucrurile mai bine.

Uite asa mi-am luat inima in dinti si am schimbat site-ul www.madebyada.com. I-am schimbat tema si limba “oficiala” pentru clientii mei care nu vorbesc romana. Ramane inca varianta in limba romana pe www.madebyada.com/ro.

Pana reusesc sa pun lucrurile la punct s-ar putea sa mai apara diverse bug-uri, dar sper sa fie cat mai putine.

Odata cu schimbarea temei a fost dezactivat si news-letterul. Sper sa reusesc sa-l aplic cat de curand.

O schimbare vreau sa fac si legat de blog, dar cum lucrez de zor la niste bijuterii pentru Craciun si la cadouri, partea asta va mai dura.

Sper sa va placa noul look si revenind – luati-va inima in dinti si schimbati ceva. S-ar putea sa fiti uimiti .

Produsele ADArt sunt iar la targ de Mos Niculae

Deja am incropit magazinul meu pe DaWanda pentru clientii din Germania. Am postat pentru inceput cane-urile si cu putina Germana pe care o mai stiu am formulat si o descriere.Descrierea produselor este si in engleza dar inca nu apar si pe platforma in limba engleza. Trebuie sa mai cercetez cum functioneaza. M-ar bucura un feedback.

Toate bastonasele mele millefiori pot fi comandate si de aici http://en.dawanda.com/shop/adart.

Trandafirul acesta nu a fost o comanda ci  l-am facut cumva “in virtutea inertiei”. Mi se terminase oricum stocul de trandafiri si vroiam sa-l refac. Revin cat de curand si la alte flori si promit ca ma gandesc serios la o colectie de Craciun.

Asa cum va spuneam ne plimbam in fiecare zi pe malul raului Mosel, hranim lebedele, gastele si ratele de acolo.

De curand am mai descoperit o varianta aflata tot la 10 minute de noi – padurea.

Este mai mult o alee ce serpuieste prin padure si care ma face sa ma simt “la munte”.

In sfarsit ! Am cumparat o masa, un scaun, o noua suprafata de lucru. Am desfacut cutiile cu materiale si am scos masina de facut paste. Am primit si o comanda de bastonase millefiori noi asa ca iata si ultimele lucrari.

Am multe comenzi de bastonase si deci in urmatoarea perioada o sa ma concentrez mai mult in directia asta. Daca sunteti interesati de vreun model anume dati-mi un semn. Lucrez incet (din pacate numai cand cea mica doarme in casa – ceea ce se intampla foarte rar), dar lucrez si sunt mandra de asta. In plus pentru ficare model pe care il fac pe comanda mai sunt disponibile cateva bucati si pentru voi.

Dragii mei,

ADArt va asteapta iar la targ. Produsele mele vor participa pe 6 si 7 Noiembrie la targul Ilovehandmade de la Universitate in locatia deja binecunoscuta. Daca vreti sa luati un cadou pentru o Mihaela sau Gabriela cu siguranta acesta este locul potrivit.

Ne-am inchiriat asa cum va spuneam o casa goala. Fara mobila. Nici macar mobila de bucatarie nu avea. Ni s-a dat ideea sa luam de pe Ebay si uite asa a inceput distractia. Timp de o saptamana am vazut numai Ebay, mai mult seara si noaptea cand dormea pitica. M-a prins febra licitatului, m-am enervat cand am pierdut cate un articol, am privit cu sufletul la gura cum creste pretul in ultimele secunde, am instalat un soft special de licitat in ultimele 5 secunde, m-am entuziasmat si m-am deprimat, dar m-am distrat de minune si am reusit sa mobilez partial casa. Un lucru va pot spune cert – ebay da dependenta.

Am reusit sa achizitonez o biblioteca de sufragerie cu 52 EUR (pretul de noua a fost 400 EUR si nu e folosita prea mult), un dormitor nu prea nou dar foarte mare, cu tot cu pat, sifonier, 2 noptiere si o comoda cu sertare pentru 200 EUR, samd.

In loc sa le arunc la gunoi am pus pe ebay cele 2 saltele vechi, patate care au venit cu dormitorul la pachet si nu numai ca am gasit pe cineva sa ma scape de ele, dar  am luat si 10 eur pe ele. Acu’ trebuie sa mai postez si boilerul defect de la bucatarie (mi l-a stricat instalatorul cand l-a montat, dar asta e alta poveste) si o oglinda mare (de la dormitor) pe care n-avem cum sa o montam. Cine stie, poate mai scot un ban de un suc.

E o solutie civilizata de a scapa de diversele obiecte din casa si o alternativa excelenta la depozitatul pe care il practica parintii nostri. Cand ma gandesc la cate vechituri a strans mama in pod ma prinde entuziasmul….Din pacate in Romania nu e Ebay .

Daca vreti sa stiti cum mai merge treaba cu organizatul, lucrurile stau cam asa: Pe langa mobila mai sus mentionata am cumparat o bucatarie frumoasa, cu toate electrocasnicele pe ea (anunt la mica publicitate), o masuta de calculator (asta a fost noua), masina de spalat (tot noua da’ la oferta) si am mai primit de la niste vecini un fotoliu de piele extrem de comod. Mai avem de cumparat o masa cu scaune si doua saltele pe care ne-am propus sa nu le luam folosite. Mai avem o promisiune ca vom primi o canapea, dar trebuie adusa de la 200 km si asteptam o “ocazie”.

In concluzie am cam rezolvat “grosul”. Am despachetat si toate cutiile dar din pacate inca nu am masa pe care sa lucrez. Masina de paste asteapta sa fie folosita si eu parca nu mai am rabdare….Sper sa luam cat de curand masa…

…nu ne-o mai facem in parcul Moghioros ci pe malul raului Mosel.

Curat, frumos, oamenii care trec pe langa noi ne saluta si ne zambesc chiar daca nu ne cunosc.

Andreea e foarte incantata  – e aer curat, e liniste….parca am fi in concediu.

Nu-mi lipsesc de loc agiatatia, mizeria si fetele incruntate de la Bucuresti.

Romania imi dadea in fiecare zi un motiv sa plec, aici poate ne e putin mai greu acum la inceput, dar descoperim  in fiecare zi un nou motiv sa ramanem.

…inca de pe 10 septembrie. Suntem in Rodgau, un orasel langa Frankfurt si stam la rude. Sotul meu a inceput cursurile la masterul din Luxembourg de pe 20 septembrie, dar cum socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ, nu am reusit sa gasim apartament in Luxembourg in timp util. Ne-am lovit pentru inceput de o piedica pe care nu ne-am fi putut imagina ca o vom avea. Se pare ca dupa standardele lor este inacceptabil ca o familie cu copil sa stea in 2 camere respectiv 60 mp asa ca refuza sa ne inchirieze. De exemplu un proprietar pe care-l stim ca sta cu apartamentul neinchiriat inca de la inceputul lui August chiar si la jumatatea lui Septembrie nu a putut fi convins sa ne dea apartamentul, preferand mai degraba sa nu ia niciun ban decat sa ne inchirieze noua. Ne-ar fi inchiriat ei luxembourghezii 3 camere dar nu ne permitem. Totusi intr-o Europa unita exista solutia sa stam in Germania, la granita si sa facem naveta – cam 35-40 de minute, adica dupa standardele bucurestene cam cat sa treci de Moghioros cand stai in Drumul Taberei. Uite asa am inceput sa cautam apartamente in Trier. Un orasel superb, poate cel mai vechi din Germania (zic ei), dar care datorita apropierii de Luxembourg are si o piata imobiliara dinamica. Apartamentele bune au multi pretendenti, iar obtinerea unuia dintre ele persupune completarea unui formular in care esti investigat ceva mai in detaliu decat daca ai cere un credit: Cine esti? De unde vii? Ce venituri ai? De cand lucrezi la actualul loc de munca si care e numarul de telefon al sefului? Cine e fostul proprietar unde ai stat cu chirie si ce numar de telefon are?…..etc. Toti cei interesati completeaza un astfeld e formular si in final proprietarul analizeaza cele 5-10 formulare stranse si isi alege chiriasul.

Nu prea e loc sa negociezi la chirie si nici daca le oferi mai multi bani sau chirie in avans nu te ajuta prea mult. In aceste conditii o familie de emigranti dintr-o tara de care nu se aude nimic de bine, fara venituri constante si care au pe deasupra si un copil mic (evidenta sursa de scandal si taraboi) au cu siguranta sanse minime sa gaseasca ceva.

Dar cum norocul e intodeauna de partea celor curajosi, o doamna simpatica, angajata a Sparkasse, a decis sa ne dea o sansa. Asa ca in prezent suntem ferictii detinatori ai unui apartament la etajul 1, deasupra Sparkasse . Si inca ce noroc. Suntem pe valea raului Mosel, la 10 minute de padure, intr-o regiune turistica pe care abia asteptam sa o descoperim. Peste tot lumea merge cu bicicleta si deci pasul urmator este sa ne luam si noi cate una.

Bineinteles ca apartamentul nu are pic de mobila, nici macar de bucatarie asa ca…aventura continua.

Intre timp va dati seama ca nu am cum sa lucrez, totul este impachetat bine in cutii. Macar Andreea se distreaza de minune.