M-a intrebat cineva de curand de ce nu scriu nimic despre targurile la care am participat, despre cum a fost. M-am tot gandit sa scriu. Ideea este ca la fiecare din targurile la care am participat am cunoscut oameni deosebiti si asta e valabil atat pentru organizatori cat si pentru participanti. Pot spune ca mi-am facut prieteni noi pe care imi este drag sa-i revad, iar asta este un motiv sa merg in continuare la targuri. Nu-mi pare rau ca am ales sa particip la niciunul, dar inca de la inceput am avut asteptari exagerate legate de ceea ce este sau ar putea reprezenta un targ.
Inca nu inteleg prea bine cum ar trebui sa fie la targuri. Imi dau seama totusi ca pentru a nu fi dezamagita trebuie sa armonizez cumva asteptarile cu realitatea. Acum poate ca am si avut putin ghinion cu editiile la care am participat, trebuie sa recunosc. Tocmai din acest punct de vedere am invatat cateva lectii pe care as vrea sa vi le impartasesc si voua.
Dincolo de oameni si atmosfera, pe partea rece a profitabilitatii, targurile la care am participat nu au fost profitabile, cel putin nu pentru mine. Spun asta din prisma faptului ca in general, atunci cand vand in afara targurilor (intre clientii mei fideli sau prin intermediul site-ului)cererea pentru produsele mele e mai mare decat oferta (pentru ca timpul pe care il pot acorda creatiilor mele este limitat) si asta fara sa achit taxa de participare
.
Hai sa le luam pe rand.
La C’arthe nu au intrat clienti- nu m-a surprins. Am zis atunci totusi sa incerc. Era clar ca nu va intra lume in librarie fiind o locatie mai putin cunoscuta, noua pe piata, care nu are o firma proeminenta pe fatada si e destul de dificil de gasit. N-am fost prea dezamagita pentru ca n-am avut nici asteptari prea mari. Organizatorii au fost in final super si n-au mai perceput intreaga taxa (locatia, ideea si oamenii – sunt super:) – va recomand sa mergeti pentru un ceai de calitate). Sunt sigura ca intr-o locatie care are in sine multi clienti ar fi fost ok. Din aceasta categorie face parte targul de la Carturesti, dar din pacate n-am reusit sa prind stand acolo.
La Studentiada….ok trebuia sa ma gandesc – studentilor care nu prea dispun de fonduri, probabil ca le e greu sa inteleaga de ce ar trebui sa dea ei mai multi bani pe handmade decat pe Meli Melo . Si chiar daca inteleg (multi artisti chiar isi vand creatiile mai ieftin decat la Meli Melo
) cu siguranta multi nu au de unde (inca n-am uitat cum e viata de student
) – deci aici am putea spune ca target grup-ul a fost gresit
.
Si am ajuns la Bazar – promovat, cunoscut, target grup potrivit – am vandut ceva, dar tot nu-l vad ca fiind profitabil pentru mine. La cel de Mos Nicolae taxa de particiapre a reprezentat 30% din vanzari. Pentru a-mi mentine acelasi nivel de profit ar fi trebuit sa vand cu 30 % mai scump decat pe site – cam greu
. Probabil ar trebui ca taxa de particiapre sa fie 10% din vanzari, ca sa-mi mentin preturile la un nivel acceptabil pentru cumparatori. O alta colega cu vanzari similare sustinea ca a fost bine la acest targ, deci probabil ca asa e de obicei. La cel de Craciun n-a venit lumea. Eu as pune traficul redus de clienti si pe seama momentului cand a avut loc targul. Primul a fost in week-end-ul acela lung cu 1 decembrie cand lumea a cam plecat din Bucuresti, iar cel de-al doile in week-endul trecut cand zapada si gerul cu siguranta n-au incurajat pe nimeni sa iasa din casa. Bineinteles ca acest aspect nu putea fi prevazut si organizatorii ca s-au gandit sa compenseze acest fapt, oferindu-ne posibilitatea sa promovam magazinele noastre pe site-ul lor
.
La GreenFair unde mi-am dorit mult sa ajung, prima editie la care am participat s-a tinut in alta locatie (Club Control), locatie putin cunoscuta, iar cel de-al doilea a fost ca si Bazarul in week-end-ul friguros. Am admirat curajul unor expozanti care au stat afara, dar pentru mine asta nu avea cum sa fie o optiune. Am stat inauntru unde a cam fost fum. Din pacate niciuna din optiuni nu cred ca este buna pentru bebe mai ales
. As mai participa dar la vara cand e cald si pot sta afara.
In concluzie merita sa merg la targurile cu traditie sau cu trafic, organizate in locatii cunoscute sau carora li se face reclama suficienta, care reusesc sa atraga un target grup interesat cu adevarat de hand made si nu de achizita de chilipiruri, incercand sa acord pe cat posibil atentie locatiei in care se organizeaza. Va pot spune spre exemplu ca imi doresc sa particip la unul din targurile organizate de ILoveHandmade. Din ce am auzit de la alti participanti cu siguranta respecta criteriile de mai sus. Din pacate de ultima editie am aflat cu 1 zi dupa inchiderea inscrierilor. Poate data viitoare am mai mult noroc
. Un alt targ interesant a avut loc in centrul vechi spre sfarsitul verii – si la un astfel de targ as participa.
As mai avea ceva de punctat. Merita sa mergi la targuri, dar nu pentru profitabilitatea lor imediata. Ca artist trebuie sa privesc aceste targuri ca o expozitie, o ocazie sa-mi expun creatiile catre un public interesat de handmade. Profitabilitatea pana la urma nu e un element determinant. Cred ca pictorii care-si organizeaza o expozitie nu calculeaza cat reprezinta costurile expozitiei fata de potentiala vanzare. E pana la urma un eveniment de promovare, prin care sunt expusi catre public. Pentru asta si pentru oamenii deosebiti pe care am ocazia sa-i cuosc de fiecare data ma veti gasi mereu la targuri
.
Tags: